Promovare online, vizibilitate maxima

Va inscriu anuntul in 300 site-uri romanesti, perfect functionale, verificate saptamanal! Anuntul dv. ajunge in primele pagini Google prin intermediul site-urilor cu page rank mare pe care-l public si beneficiaza de vizibilate maxima! Valabilitate anunt 30 zile. Inscrierea se face manual, nu folosesc niciun soft, Google penalizeaza acest gen de promovare. Va creez e-mail, conturi, adaug poze. Avantaje: ofer servicii profesioniste de promovare si publicitate online, va ajut sa castigati vizitatori de calitate, cu o rata mare de potentionali clienti/angajati. Publicati rapid folosind serviciile mele, concep textul si va actualizez zilnic anunturile expirate! 
Tel. 0723618796

I.M. Stefan (Crispedia)

I.M. Ştefan (pseudonimul literar al lui Alexandru Sergiu Sragher; 1 februarie 1922, Bucureşti - 22 octombrie 1992, Bucureşti) este un prozator şi traducător. Este fiul Iuliei (născută Mandel) şi al lui Henri Sragher, agronom. După ce absolvă în 1941 Liceul Graur în capitală, urmează Colegiul Onescu, frecventează 2 ani cursuri la Facultatea de Litere şi Filosofic îşi face debutul în 1946, cu un articol despre Andre Malraux, în „Studentul român" (unde va fi secretar de redacţie în 1947-1948), iar editorial cu fantezia pentru copii Călătorie în Univers (1953). Activează ca ziarist la „Jurnalul de dimineaţă" (1946-1947) şi la Agerpres (1948-1950), e redactor la Editura Tehnică (1950-1951), şef al Serviciului de presă din Ministerul Construcţiilor (1951-1961), lucrează la Centrul de Documentare pentru Construcţii şi Arhitectură (1961-1969) şi ca redactor la „Magazin istoric" (1969-1973). A mai semnat Sergiu Stănescu, Al. Sergiu, S. Alex. şi M. Ştefan.
Talentul cu totul modest al lui Ştefan a fost disputat (uneori în calitate de coautor) de literatura de aventuri ştiinţifico-fantastică (în accepţiunea educativ-sovietica a termenului, de naucino fantasticeskaia literatura) şi de literatura de popularizare tehnico-ştiinţifică şi istorică. În deceniul al şaselea din secolul trecut de numele lui a fost ataşată eticheta de pionier al unor subgenuri: primul roman ştiinţifico-fantastic (Drum printre aştri, 1954, în colaborare cu Radu Nor, de fapt primul roman de gen doar pentru epoca realist-socialistă) şi prima povestire ştiinţifico-fantastică pentru copii (O întâmplare în împărăţia zăpezilor, 1959).
Romanele Drum printre aştri şi Robinsoni pe planeta oceanelor (1958, în colaborare cu Radu Nor) ilustrează într-o manieră de inspiraţie sovietică formula space-opera: se descriu peripeţiile unor astronauţi civilizatori sau doar curioşi, cu propensiuni pentru enciclopedia galactică. Partea de divertisment propriu-zis ia pe bune porţiuni forma unui cofraj în care se toarnă betonul ideologic şi cel al ştiinţei popularizate. Sahariana (1958, în colaborare cu Max Solomon) imaginează, speculând clişeul clasic al personajului care intră în comă profundă pentru a se trezi într-o societate a viitorului, o lume idilizată în sensul utopiei marxiste. Nivelul literar al producţiei lui Ştefan nu va creşte în scrierile ulterioare.

Autorul se va încerca, fără ecou, şi în literatura non-SF: divertismentul aventurilor pentru adolescenţi (Misiune specială, I-II, 1966) sau romanulmainstream (Viaţa începe la Milogu, 1980). Complementar manufacturii SF, Ştefan a fost şi un prolific autor de literatură de popularizare tehnico-ştiinţifică şi istorică, semnând în această calitate lucrări precum Vecina noastră, Luna (1957), Adevărul despre năluciri (1961), Focul viu. Pagini din istoria invenţiilor şi a descoperirilor româneşti, lucrare de natură preprotocronistă (1963, în colaborare cu Dinu Moroianu), „Semnele cereşti" şi tălmăcirea lor adevărată (1966), Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc (1975, în colaborare cu V. Firoiu) şi Ghidul Cosmosului (I-II, 1980, în colaborare cu I. Corvin Sângeorzan) etc.

În acelaşi registru se înscriu De la Podul Mogoşoaiei la Calea Victoriei: din cronica anilor 1877-1878 (1977), reconstituire cu numeroase citate din presa vremii, montate într-o naraţiune de tip ziaristic şi festiv, precum şi Eminescu şi universul ştiinţei (1989), sinteză descriptivă şi judicioasă, evitând hipertrofierea acestui aspect al gândirii eminesciene. A tradus, îndeosebi în colaborare cu Elena Andrei, din literatura de expresie germană (Ştefan Zweig, Hermann Kant, Wilhelm Dilthey).

Opera literară

• Călătorie în Univers, Bucureşti, 1953;

• Drum printre aştri (în colaborare cu Radu Nor), Bucureşti, 1954;

• Robinsoni pe planeta oceanelor (în colaborare cu Radu Nor), Bucureşti, 1958;

• Sahariana (în colaborare cu Max Solomon), Bucureşti, 1958;

• O întâmplare în împărăţia zăpezilor, Bucureşti, 1959;

• Ultimul alb, Bucureşti, 1962;

• Lumina purpurie, Bucureşti, 1962;

• Focul viu. Pagini din istoria invenţiilor şi a descoperirilor româneşti (în colaborare cu Dinu Moroianu), Bucureşti, 1963;

• Cântecul Cibenei, Bucureşti, 1966;

• Misiune specială, I-II, Bucureşti, 1966;

• Omul cu o mie de chipuri, Bucureşti, 1968;

• Naufragiaţii, Bucureşti, 1973;

• Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc (în colaborare cu V. Firoiu), Bucureşti, 1875;

• De la Podul Mogoşoaiei la Calea Victoriei: din cronica anilor 1879-1878, Bucureşti, 1977;

• Ghidul Cosmosului (în colaborare cu I. Corvin Sângeorzan), I-II, Bucureşti, 1980;

• Viaţa începe la Milogu, Bucureşti, 1980;

• Şi ei au fost copii, Bucureşti, 1981;

• Eminescu şi universul ştiinţei, prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Iaşi, 1989.

Traduceri

• Ştefan Zweig, Orele astrale ale omenirii, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1973;

• Hermann Kant, Nu vreau să fiu ministrul, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1973 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Janheinz Jahn, Istoria literaturii neoafricane. O introducere, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1975 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Wilhelm Dilthey, Trăire şi poezie, prefaţă de Marian Popa, Bucureşti, 1977 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Penda, fata cu ochii ca stelele. Antologie de proză scurtă negro-africană, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1978 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Herbert W. Franke, Reţeaua gândurilor, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1979 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Walter Weller, Tot felul de întâmplări nemaipomenite, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1983 (în colaborare cu Peter Strager).

Cîini ai nimănui - Corneliu Vadim Tudor

Rătăcitori şi neajutoraţi
cîini fără vîrstă, nume şi dreptate
fiţi întru totul binecuvîntaţi
voi, ce dormiţi pe dale îngheţate
Voi, care puneţi semn de carte trist
atîtor nopţi şi zile hăituite
cînd pliscul unui vultur exorcist
scobeşte ochii unei vechi ursite
Veniţi la uşa mea arareori
cu pieptul rupt şi însetat de milă
stigmatizaţi de arşiţi şi ninsori
firave monumente de argilă
Iar eu mă rog să fie cer de mai
să nu mai tremuraţi în epidaur
căci pentru voi o coajă de mălai
e mai de preţ ca sculele de aur
Copii ai foamei, cîini ai nimănui
ce cruciadă veşnică vă cheamă?
Ne-aţineţi calea cînd sîntem sătui
cînd nu mai vrem să ştim de nici o dramă
Şi cum vă bucuraţi din răsputeri
la gestul cel mai mic de mîngîiere
aţi şi uitat sudalmele de ieri
făgaşe moarte prind din nou putere
Dar o minune ţine cît un crin
rămîneţi iar mai singuri ca-nainte
şi zeii voştri, Doamne, nu mai vin
şi-un foc de oase joacă pe morminte
Păziţi cu îndîrjire de eroi
pe vetre vechi ruinele şi lemnul
stăpînii s-au mutat în case noi
dar nu v-au ridicat, uituci, consemnul
Şi ca un duh al locului natal
voi bîntuiţi prin vaste şantiere
progresul nu-i deloc sentimental
neputincioasă, spiţa voastră piere
Şi cît de blînzi şi de încrezători
voi lingeţi mîna ce vă dă otravă
cu vintre sfîrtecate de sudori
daţi singuri piept cu taina cea grozavă
Noi n-avem timp, sîntem şi-aşa destui
tragismul nostru poate că-i mai mare
un egoism atroce face pui
albeşte Valea Plîngerii de sare
Copii ai foamei, cîini ai nimănui
la ce icoane să vă cer iertare?

Taină de toamnă de Adrian Păunescu

Desculţ prin întîiele brume,

Bătrân de atâta tristeţe,

Să ies dintr-o dată în lume,

Cinismul ceva să mă-nveţe.

Cu ochii sticlind ca pisica

Să sar pe pierduta redută

Şi nici să nu ştiu de nimica

Din care şi viermii se mută.

Adio, prea buna mea doamnă,

Nimic despre noi nu se ştie,

Dar sânt proclamaţii de toamnă

Afişe de pneumonie.

Copii tuşesc măgăreşte,

Bătrânii tuşesc, dar tabagic,

La toţi tensiunea ne creşte

Finalul de veac este tragic.

La cârmele lor iluzorii

Pun ţările oameni de paie,

Trăind sub regimul terorii

Pământul e plin de războaie.

La ce ţi-aş mai ţine iubire

Când totul în jur este moarte,

Când linia vieţii-i subţire

Şi nici nu conduce departe.

Mai bine desculţi peste brume

Purtând terfeloage, nu haine,

Să plec pe vecie în lume

Robit pământeştilor taine.

Adio, e toamnă în toate,

Simt sarea în lacrimi la mine,

Pe buzele mele crăpate

Mai arde-un sărut în ruine.

Dar ce-ţi mai spun amănunte,

Esenţa e dorul de fugă

Prin brumele marelui munte

Cu toţi filozofii în rugă.

Şi-apoi să se-nchidă de-a pururi

Pădure şi noapte şi brume,

Să-mi pierd orice fel de contururi

Să merg ca legenda prin lume.